Înainte de nuntă, bunica viitorului meu soț mi-a dat o sticluță mică cu lichid verde și mi-a spus cu o expresie ciudată:
„Bea asta înainte de noaptea nunții. Dacă nu o faci, nu vei mai avea niciodată o zi fericită în viața ta.”
Eram confuză, neștiind dacă vorbea serios sau glumea. Mirele a râs, și-a îmbrățișat bunica și a rugat-o să nu o sperie pe mireasă cu „vechile ei obiceiuri”.
Dar era ceva în ochii acelei bătrâne care m-a bântuit toată ziua… ca un avertisment.
Nunta a fost perfectă, eram fericită și nu m-am mai gândit la sticlă până nu am rămas singură în cameră. Pe noptieră, lângă buchet, era aceeași sticlă. Capacul era întredeschis, iar înăuntru, o substanță groasă și verde strălucea, ca și cum ar fi avut viață proprie.
Am devenit curioasă. Mi-am amintit cuvintele bunicii mele și m-am gândit că poate era doar un simbol, ca și cum ai toasta fericirea cu șampanie.
Am deschis sticla și am încercat câteva picături. Lichidul era înghețat, aproape înghețat, cu un gust amar, metalic.
După un timp, ceva ciudat a început să mi se întâmple… Și abia atunci am înțeles ce conținea de fapt acea sticlă și am fost complet îngrozită.
Continuă să citești în primul comentariu 👇
Un minut mai târziu, corpul meu a început să se înțepenească. Simțeam totul — cearșafurile de sub piele, aerul rece, chiar și bătăile inimii — dar nu mă puteam mișca. Eram îngrozită; voiam să-l sun pe soțul meu, dar nu puteam — limba îmi amorțise.
Am încercat să țip, dar vocea mi se pierduse, ca și cum niște degete invizibile îmi strângeau gâtul. Lumini au pâlpâit în fața ochilor mei și, dintr-o dată, totul a fost cufundat în întuneric.
Nu-mi amintesc cum a trecut noaptea. Nu-mi amintesc să fi închis ochii. Abia dimineața, când lumina soarelui a intrat în cameră, am putut să-mi mișc degetele și, cu greu, să mă dau jos din pat.
M-am dus să o văd pe bunica mea și am întrebat-o de ce îmi dăduse acea băutură. Ea a răspuns calm, ca și cum ar fi vorbit despre ceva cotidian:
„În familia noastră, avem o tradiție. Pentru a asigura o noapte de nuntă liniștită, mireasa trebuie să bea acest ceai de plante. Dezactivează temporar corpul, așa că nu simți nimic. Este important.”
Cuvintele ei m-au lovit ca o palmă rece. Nu știam ce să spun. Am simțit o frică reală, pentru că atunci am înțeles că această familie trăia după obiceiuri străvechi, ciudate… și posibil periculoase.
Și eu… trebuia să fac parte din ele.
